De la Kremlin la Mar-a-Lago: Cum se sincronizează retorica anti-UE
Retorica Kremlinului și cea trumpiană par scrise cu același condei când vine vorba de inamicul preferat: Uniunea Europeană. De la Kremlin ni se spune că UE e un „monstru birocratic” care sugrumă suveranitatea națională, iar din tabăra MAGA (Make America Great Again) auzim despre „globaliștii” de la Bruxelles care vor să ne dicteze viața. Întâmplător (sau nu), aceste narațiuni găsesc un teren fertil și în România, unde sunt adaptate local de politicieni și influenceri ce par mai preocupați să repete punctajul de la Moscova și Fox News decât să rezolve probleme reale.
Rezultatul? O opinie publică bombardată cu sperietori despre „dictatura UE”, conspirații cu „suveranitatea pierdută” și scenarii apocaliptice în care NATO ne-ar împinge în război. Ironic sau nu, mare parte din aceste bazaconii nu-s autohtone – ele sunt importate la pachet din retorica Kremlinului, a anumitor curente de extremă dreapta occidentale și a cercurilor conspiraționiste, apoi servite cu gust local (veridica.ro). Să trecem în revistă cum s-au aliniat astrele (sau mai bine zis, propaganda) între Moscova și Mar-a-Lago și ce efecte au în spațiul românesc.
„Dictatura de la Bruxelles” – bau-baul preferat al dezinformării
Prima pe listă este povestea „dictaturii UE”, un basm modern repetat obsesiv de propaganda rusă și de populiștii occidentali. Versiunea locală spune că Uniunea Europeană ar impune politici nedemocratice și ar elimina controlul național al statelor, transformând țările membre în colonii fără drept de apel. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul ar fi un soi de suzeran tiranic care ne dictează tot, de la curbura castravetelui la politica externă.
Această narațiune a prins viață în discursurile unor politicieni extremiști de la noi, care deplâng chipurile „monstrul birocratic” european ce ar distruge suveranitatea națională (adevarul.ro). De fapt, realitatea e mai puțin dramatică: deciziile UE se iau prin votul democratic al statelor membre (Consiliul UE) și al parlamentarilor aleși (Parlamentul European), nu prin vreo cabală secretă a eurocraților. Dar adevărul strică o poveste bună, așa că propaganda preferă să insiste pe sintagma „dictatura Bruxelles-ului” – un cal de bătaie în social media și televiziuni obscure.
În România, sintagma a fost adoptată prompt de corul suveraniștilor autohtoni. Politicieni ca Diana Iovanovici-Șoșoacă sau lideri ai AUR au tot repetat că „România e ocupată de Occident” și că UE ne-a transformat într-o „colonie”, fără să clipească (puterea.ro).
S-a ajuns chiar ca unii să conteste legitimitatea alegerilor pe motiv că oricum „dictează Bruxelles-ul” rezultatul. Iar când asemenea idei prind la un segment de public, nu e de mirare că UE devine țapul ispășitor pentru orice nemulțumire – de la prețul benzinei până la vremea urâtă de afară. Ironia e că exact cei care strigă „dictatură!” sunt primii care ar îmbrățișa niște măsuri autoritare pe stil rusesc. După cum observa un raport EUvsDisinfo, narațiunile favorite ale Kremlinului urmăresc fix subminarea încrederii în instituțiile democratice occidentale, pentru a semăna neîncredere și fragmentare socială (adevarul.ro).
Mitul „dictaturii UE” servește perfect acestui scop: dacă oamenii ajung să creadă că Bruxelles-ul e tiranul, atunci orice derapaj anti-democratic intern li se poate părea justificat ca „luptă pentru libertate”.
NATO ne bagă în război? O sperietoare made in Kremlin
Când nu suntem „opresați” de UE, suntem în pericol să fim târâți de NATO într-un război, zice alt refren al dezinformării. Această temă, răspândită masiv de propaganda rusă, speculează teama legitimă a românilor de conflict, prezentând Alianța Nord-Atlantică drept un fel de piroman global care abia așteaptă să arunce România pe front. Un exemplu elocvent: o narațiune fake news (pornită de la Sputnik) susține că „SUA și NATO au desemnat România și Moldova drept avanposturi anti-Rusia și furnizoare de carne de tun” într-un război cu Moscova (veridica.ro).
Pe românește, cică Occidentul vrea să ne folosească pe post de sacrificiu, numai bun de trimis la înaintare împotriva ursului estic. Aceste bazaconii au fost intens circulate online, alimentând sentimentul că „NATO provoacă războaie” și că România ar face bine să stea deoparte.
Din păcate, nu doar trolii anonimi de pe internet împing asemenea mesaje. Și figuri politice autohtone le preiau: de la membri ai unor partide extremiste care insinuează că prezența trupelor aliate la noi ”atrage pericolul”, până la influenceri conspiraționiști care prezintă exercițiile militare NATO drept pregătiri de atac. În 2024, de exemplu, propaganda rusă a distribuit imagini cu tehnică militară românească filmată la parada de 1 Decembrie, prezentându-le fals drept trupe trimise pe furiș la granița cu Ucraina.
Scopul era clar: să inducă panică, de genul „uite, ne pregătesc de război fără să ne spună”. La fel, a circulat un fake news despre un F-16 românesc care ar fi bombardat forțe rusești la Herson – o minciună sfruntată demontată rapid de MApN.
Mesajele astea fac parte din „arsenalul” propagandei toxice: dacă Rusia atacă un vecin, imediat fabrică și narativul că NATO e agresorul și vrea escaladare. Iar la noi, unde trauma războaielor mondiale și a ultimatumului din ’40 există în memoria colectivă, sperietoarea „NATO vă bagă în război” prinde la unii.
Nu e de mirare că atunci când au loc exerciții militare pe teritoriul României, apar imediat zvonuri alarmiste pe Facebook despre „mobilizare ascunsă” sau „planuri de atac”, alimentate de rețele de dezinformare.
Suveranitate și conspirații: de la patriotism de fațadă la încredere șubrezită
Cuvântul „suveranitate” ar trebui să inspire mândrie națională și independență. Dar în retorica dezinformării, el a fost deturnat să însemne cu totul altceva: o justificare pseudo-patriotică pentru a respinge regulile democratice și alianțele occidentale.
Practic, conspiratorii strigă „vrem suveranitate!” în timp ce ne împing, de fapt, în brațele altor puteri nefaste. Narațiunile suveraniste extreme susțin că România nu mai e stăpână pe ea, că „nu mai avem control pe nimic”, că totul se decide la Bruxelles, Washington sau de către „elitele globaliste” din umbră (adevarul.ro). Fie că e vorba de sistemul de justiție, de resursele naturale sau de politicile de sănătate, ni se spune că „țara e vândută”.
Acest discurs a fost vizibil mai ales în pandemie, când aceiași actori acuzați de legături pro-Kremlin urlau împotriva „dictaturii medicale” și a „ordinelor de la OMS/UE”. Acum, la ordinea zilei a revenit „dictatura Bruxelles-ului”, plus variațiuni pe tema „colonizării”.
De pildă, suveraniști notorii ca Șoșoacă sau Simion afirmă constant că România e ocupată de străini și că numai o revoluție naționalistă ne va elibera.
În viziunea lor, instituțiile democratice actuale – Parlament, Guvern, justiție – ar fi toate marionete ale „ocupanților”. Mesajul subliminal: nu aveți de ce să mai aveți încredere în ele. Exact asta urmărește propaganda: subminarea încrederii publicului în instituții și în valorile democratice, pentru a le face mai ușor de dărâmat.
Mai grav, unii nu se opresc la vorbe. Un scenariu extrem, dar vehiculat de analiști, este că dacă reușești să convingi o masă critică de oameni că trăiesc într-o „dictatură” (fie ea sanitară sau europeană), atunci acei oameni ar putea fi manevrați să ceară ajutorul „eliberator” chiar de la… Kremlin. Sună nebunesc? Fix așa au început războiul din Donbas și anexarea Crimeei în 2014: cu separatiști care au strigat „nu ne mai vrem conducătorii marionetă, vrem să ne salveze Rusia!”
Propaganda rusă știe rețeta: întâi victimizezi publicul (vai, ce asupriți suntem de Occident!), apoi oferi soluția salvatoare – o mână întinsă de la Moscova. Când într-un stat NATO precum România auzi politicieni vorbind de „românii suprimati” și „Occidentul care ne-a transformat în colonie” parcă îți sună un clopoțel de alarmă. Acești false „patrioți” sub flamura suveranității nu fac decât jocul adversarilor democrației.
Cum sublinia un comentator, Rusia abia așteaptă să infiltreze mișcările naționaliste legitime cu „idioți utili” sau agenți de influență, tocmai pentru a le compromite și a slăbi țara din interior. Cu alte cuvinte, strigoii „suveranității” urlă despre trădare, în timp ce chiar ei bagă cuțitul în spatele încrederii publice în democrație.
Ecologie, energie și sancțiuni – când verdele și rubla devin țapi ispășitori
Cine ar fi crezut că până și încălzirea globală și panourile solare vor intra în vizorul propagandei? Ei bine, și aici se aliniază narațiunile trumpiste cu cele ale Kremlinului. Ambele tabere detestă politicile ecologiste ale UE – fie din interes (Rusia vrea să-și vândă gazul și petrolul, lobby-ul MAGA iubește industria fosilă), fie din principiu (orice inițiativă globală e văzută ca un complot). Așa că nu e surprinzător că Pactul Verde European (Green Deal) a fost zugrăvit în culori de apocalipsă.
Una dintre cele mai răspândite dezinformări pe acest subiect este echivalarea Green Deal-ului cu comunismul și naționalizarea forțată (45north.ro). Pe Facebook-ul românesc au circulat teorii că UE ne va lua terenurile agricole „ca pe vremea colectivizării” în numele mediului, sau că ne vor obliga să ne demolăm casele ineficiente energetic.
Desigur, toate sunt aberații sfruntate – Pactul Verde, de fapt, include măsuri de împădurire și protejare a pădurilor, nu tăieri, și fonduri masive pentru tranziție justă, nu confiscări.
Dar asta nu-i împiedică pe unii să urle că „se taie pădurile pentru eoliene” și că „eolienele emit radiații mortale”. Da, ați citit bine: chiar un personaj ca Călin Georgescu, promovat de un partid „patriotic”, a afirmat public că turbinele eoliene „distrug viața din jur” prin radiații electromagnetice (factual.ro).
În realitate, ce distruge viața din jur e poluarea și schimbările climatice – dar asta nu încape în narațiunea conspiraționistă.
Atât Kremlinul cât și ultra-conservatorii americani au atacat politicile UE privind energia curată, portretizându-le drept sinucidere economică. Când prețurile la energie au crescut după invazia rusă în Ucraina, propaganda a dat vina imediat pe „fixismele ecologiste ale Bruxelles-ului” și pe sancțiunile împotriva Rusiei.
Mesajul omniprezent a fost că Europa se autodistruge cu aceste sancțiuni, că doar cetățenii UE suferă de pe urma lor, în timp ce Rusia scapă basma curată. Această idee a fost preluată inclusiv de politicieni români afiliați curentului suveranist. Șoșoacă, ajunsă între timp europarlamentar de ocazie, a cerut nici mai mult nici mai puțin decât anularea sancțiunilor contra Moscovei, pretinzând într-o scrisoare oficială că acestea „au dus la distrugerea economiei UE” (agerpres.ro). Mai mult, clamează ea, chiar și americanii cică s-ar pregăti să renunțe la sancțiuni, deci UE ar fi proastă că insistă (spoiler: SUA nu renunță deloc la sancțiuni, iar economia UE nu a fost „distrusă”, deși resimte costuri).
Aceeași linie pro-Kremlin o vedem și la unii comentatori de pe la noi: sancțiunile ar fi „ilogice”, „păguboase”, ba chiar „expansioniste” (în logica absurdă că UE vrea chipurile să se extindă peste teritoriul Rusiei dacă menține confruntarea.
Realitatea contrazice propaganda – sancțiunile au afectat serios economia Rusiei pe termen lung, iar UE a reușit să-și diversifice sursele de energie. Dar aceste nuanțe nu apar în discursul conspiraționist. Acolo, vinovatul universal pentru orice scumpire e ori ecologia malefică, ori Ursula von der Leyen personal. Dacă Moscova suferă, imediat se găsesc voci să plângă de mila… consumatorului european, ca și cum grija lor ar fi bunăstarea noastră. În fapt, este o strategie cinică: lovești în unitatea UE demonizând tocmai politicile menite să ne protejeze (de schimbări climatice sau de agresiuni externe), sperând că cetățenii vor ceda la disconfort și vor zice „gata cu sancțiunile, gata cu verdețurile, să ne întoarcem la gaze ieftine de la ruși”.
Influențe hibride: când propaganda ajunge la butoane în România
Toate aceste narațiuni nu ar avea efect dacă ar rămâne izolate pe site-uri obscure. Însă, în ultimii ani, ele au infiltrat tot mai vizibil spațiul public românesc – de la Facebook și televiziuni până în Parlament. Exemple concrete? Avem cu duiumul. Partidul AUR, de pildă, a promovat la un moment dat ca potențial prim-ministru pe Călin Georgescu, un personaj care susținuse fățiș tezele Kremlinului.
În scrierile sale, Georgescu îl lăuda pe Vladimir Putin ca pe un apărător al valorilor creștine adevărate, în timp ce descria țările Occidentale drept niște „lupanare” de decadență morală (factual.ro).
Este fix narațiunea Moscovei: „Rusia e bastionul moralității, Occidentul e decadent și satanic”. Faptul că asemenea idei au ajuns în anturajul unui partid parlamentar românesc arată gradul de penetrare a influenței propagandei.
Nu doar în politică, ci și în media vedem aceeași voce ventriloc cu accent de la Răsărit. Influenceri ca Dana Budeanu, urmăriți de sute de mii de oameni, repetă pe posturi TV mesajele Kremlinului. Imediat după celebrul interviu Tucker Carlson-Putin (un exercițiu propagandistic în sine), Budeanu a ieșit la televizor să asigure națiunea că „Putin nu va ataca niciodată România” și că toate avertismentele despre un posibil război sunt doar „speculații ca să sperie populația” (romania.europalibera.org).
Exact ce voia Moscova să audă publicul din țările NATO: să stea liniștit, să lase garda jos, că „nu e niciun pericol real, doar isterie fabricată”. Când o astfel de voce domină discuțiile, politicile de securitate (cum ar fi întărirea apărării sau sprijinul pentru Ucraina) pot fi subminate de lipsa de susținere publică – exact ținta războiului informațional rusesc.
De influență hibridă am avut parte și în decizii concrete. Să ne amintim cum, în preajma pandemiei și după, narativele conspiraționiste au influențat rata de vaccinare și încrederea în autorități, punând dificultăți guvernului. Sau cum teama indusă față de „străinii care ne cumpără țara” a făcut ca orice investiție externă majoră să fie privită cu suspiciune de o parte a publicului.
Recent, Ministerul Energiei chiar a sesizat procurorii pentru o campanie de dezinformare ce susținea fals că lacurile de acumulare ale României ar fi vândute către străini – o minciună menită să discrediteze proiecte strategice și să inflameze spiritele naționaliste (hotnews.ro).
Astfel de episoade arată că propaganda nu se mulțumește doar să facă zgomot, ci vrea să și dirijeze decizii: dacă lumea crede că UE sau NATO sunt rele, politicienii oportuniști vor ezita să mai susțină inițiativele occidentale; dacă destui cred în teorii ale conspirației, se vor găsi „aleși ai poporului” care să legifereze pe baza lor (vedeți proiectul absurd al Șoșoacăi de a anexa Bucovina de Nord, care a făcut deliciul presei ruse).
În concluzie, România se află pe frontul unei bătălii informaționale în care retorica trumpistă și propaganda Kremlinului luptă umăr la umăr. Se completează reciproc, se amplifică una pe alta și profită de orice nemulțumire reală a oamenilor, deturnând-o împotriva Uniunii Europene și a valorilor democratice.
Tonul nostru ironic de față nu trebuie însă să mascheze gravitatea fenomenului. În spatele glumelor amare, realitatea este că aceste narațiuni false sădesc neîncredere, ură și haos. Iar scopul final, atât pentru strategii de la Moscova, cât și pentru populiștii de aiurea, este să slăbească Occidentul și alianțele lui din interior.
Pentru a contracara asta, antidotul rămâne informarea corectă și spiritul critic. Să râdem, râdem – dar și deschidem ochii: când auzim aceeași placă „UE e de vină pentru tot” venind și de la propaganda rusă, și de la vreun politician „patriot”, ar fi bine să ne întrebăm în slujba cui este, de fapt, respectivul discurs. Un pic de scepticism sănătos ne poate feri să devenim pionii unui bromance propagandistic Moscova–Trump, care sigur nu are în inimă interesul României.
